Certificat constatator, certificat de înregistrare sau raport istoric: care e diferența?

Când cineva îți cere „un act de la Registrul Comerțului”, aproape întotdeauna e vorba de certificatul constatator. Dar mai există două documente cu care se confundă des. Iată diferențele.

Certificatul de înregistrare (cel cu CUI-ul)

Îl primești o singură dată, la înființarea firmei. Are pe el denumirea, CUI-ul și numărul de ordine în registru. Nu se actualizează: dacă îți muți sediul sau îți schimbi administratorul, certificatul de înregistrare rămâne cel vechi (sau primești altul doar la anumite modificări). De aceea nu arată situația actuală a firmei și nu ține locul certificatului constatator.

Certificatul constatator (situația de azi)

Se emite la cerere, oricând, și arată situația firmei la data emiterii: date de identificare, asociați, administratori, sediu, puncte de lucru, activități și starea firmei. Pe el se bazează băncile, licitațiile, notarii și autoritățile care dau avize. Se poate emite în trei variante: de bază (cea mai folosită), pentru fonduri IMM și pentru insolvență.

Raportul istoric (tot ce s-a întâmplat)

Arată toate modificările firmei de la înființare până azi: cine a fost asociat și când, ce sedii a avut, ce mențiuni s-au înregistrat. Se cere mai rar, de exemplu la due diligence înainte de cumpărarea unei firme, în procese sau când trebuie dovedit cine conducea firma la o anumită dată. E mai lung și mai scump decât certificatul constatator.

Și extrasele de pe site-urile cu date despre firme?

Site-urile care afișează date despre firme sunt utile pentru verificări rapide, dar nu sunt documente oficiale. O instituție care îți cere certificat constatator nu acceptă o captură de ecran de pe un astfel de site.